Cine sunt

Sunt Alin Panaitiu, am 30 de ani și locuiesc în Brașov, unde sculptez obiecte din lemn recuperat — linguri de gătit, căni de cafea, cuțite de unt, furculițe, solnițe și alte ustensile de care și eu la rândul meu am avut nevoie în gospodărie și în atelier.  

Lucrez cu lemn adunat din pădure, livezi, curți, lemn pe care nu îl aleg din magazin, ci din întâmplări: o creangă ruptă de vânt, o buturugă uitată în curtea unui vecin, o scândură veche dintr-un hambar dărăpănat. Fiecare obiect are astfel o poveste în spate, pe care o descopăr și o traduc în formă.

De zece ani sunt programator și trăiesc în mare parte din aplicații pe care le creez în luni întregi de muncă amețitoare care pare fără final uneori. Lemnul mi-a adus un alt tip de bucurie — una mai lentă, tactilă, vie. Obiectele din lemn au o finalitate, și sunt aici cu mine în realitate; nu sunt cifre într-o mașinărie virtuală care creează muncă la nesfârșit.

M-am născut în Matca, un sat agricol din România. Acolo bunicul meu a fost tâmplar. În curte se tăiau bușteni la gater, se amestecau în aer mirosul de rumeguș și rășină. Nu l-am cunoscut, dar părinții mei îmi spun ca probabil de la el mi se trage dragostea pentru lucrul cu lemnul. Tâmplăria a dispărut în Matca, ca în multe alte locuri din țară, dar îmi place să cred că, prin ce fac, ajut și eu un pic la resuscitarea ei. Poate n-o să mai avem ateliere ca pe vremuri, dar putem redescoperi bucuria obiectelor făcute cu mâinile noastre, din lemnul pădurilor noastre.

Când m-am mutat în Brașov, m-a surprins cât de mult lemn frumos stă căzut prin păduri sau pe marginea drumurilor — în timp ce România exportă bușteni pe bandă rulantă, iar în magazine găsim obiecte de lemn făcute în alte țări, din lemnul nostru.

Are și lemnul ăla căzut rostul lui pentru ecosistemul pădurii, dar există și lemn pe care îl putem folosi fără să afectăm mediul. Când am făcut prima lingură, m-am gândit: “dacă în loc să ard lemnul ăsta în sobă, pot să scot din el 4 linguri utile pentru oamenii din jurul meu, de ce să nu o fac?”

Cum lucrez

Totul e sculptat de mână, fără CNC sau producție în serie. Fiecare piesă este unică, cu formă, textură și poveste proprie. Nu încerc să „corectez” lemnul — îl las să se exprime prin fibrele lui, prin noduri, linii, crăpături fine, atâta timp cât nu îi afectează utilitatea.

Pentru protejarea obiectelor folosesc doar ulei de tung și ceară de albine și carnauba — ambele naturale, sigure pentru contact cu alimentele și rezistente la apă. Nu aplic lacuri sau uleiuri poliuretanice. Scopul meu e ca lemnul să rămână viu, să respire, să îmbătrânească frumos.

De ce fac asta

Îmi place să cred că fiecare obiect pe care îl sculptez va ajunge într-o casă unde va fi folosit, nu doar admirat. O lingură de lemn e simplă, dar poate deveni o moștenire împreună cu amintirea tuturor bunătăților care au ieșit de pe urma ei. O cană sculptată poate deveni parte dintr-un ritual de dimineață. Eu doar pornesc forma — restul îl fac timpul și oamenii care le folosesc.